Cu vacile la păscut. Un job pentru care mi-am depus și eu CV-ul

Mi-a venit rândul să merg cu vacile la păscut, după ce Daniel, titularul jobului, și-a luat cateva zile libere.
M-am bucurat de schimbare pentru că în felul acesta am avut timp să mai scriu câteva actualizari pentru blog, să mai citesc puțin și chiar am reușit să-mi iau notițe din câteva cărți despre producerea materialului săditor la pomi, despre lucrările de tăiere și fertilizarea solului (văcuțele promit mult la capitolul ăsta). Urmează să le pun și pe blog.

Revelația verii a fost însă faptul că pot să descarc TED Talks pe telefon sau pe MP3 Player și să ascult când sunt la muncă pe afară sau huzurind cu vacile.

Se simte miros de pin în aer, amestecat cu ceva din transpirația ierbii care te îndeamnă să respiri cu pofta. E cu totul altceva față de aerul din intersecțiile marilor orașe. Aici respiri sănătate.

Ultima dată când mi-am petrecut zilele de vară aici a fost acum 15-20 de ani. Eram în școala generală. De atunci au crescut mărăcini în poieni și padurea a avansat spre margini, dar a pierdut teren în inima ei. Pe câtiva dintre copacii ăștia îi cunoșteam.

Se taie pentru foc. Ironia e că exista cărbune și gaze naturale chiar sub rădăcinile acestor copaci. Nu învinovățesc atât de mult pe cei care taie, cât pe cei care uită să împădurească. Îmi place lemnul ca material, chiar mi-am luat câteva scule ca să încep să lucrez cu el, dar în același timp îmi propun să plantez.

Mi-am făcut de lucru și altfel. Am curățat terenul de mărăcini ca să împrejmuim apoi cu ei țarcul vacilor.

L-am dichisit în așa fel încât să aibă și acces la apă

Am mai făcut tutori pentru pomi din niște crengi de carpen lăsate în urmă de cei care i-au tăiat, am făcut câteva grămăjoare de pământ de pădure ca să le luăm acasă când venim cu tractorul în zonă și m-am bucurat și de recolte bogate de ciuperci din când în când.

Avem aici o zonă despre care apicultorii care vin în pastoral spun că e un colț de rai, despartită de un deal cu pantă abruptă de ultimul sat. E drum lung și greoi până aici, dar e unul plăcut. E locul perfect pentru o livadă bio.